Definita cuvantului toamnă
toámnă (-ne), s. f. – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. Lat. autumnus (REW 812), cf. fr. automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui lat. *autumnĭum (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Pușcariu 1743) nu pare necesară. Explicația trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un lat. *otumna, cu diftongul redus ca în orĭcla ‹ aurĭcŭla; și de aici u › o, prin asimilare, cf. rezultatele din fr. și sp. Der. tomna, vb. ( a petrece toamna); tomnat, s. n. (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a pășunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adj. (autumnal); întomna, vb. refl. (a sosi toamna); tomniu, adj. (autumnal).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toamnă
PLATBÁNDĂ s.f. 1. (Rar) Fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini; peluză de flori. 2. (Metal.) Produs obținut prin laminare. 3. Traversă, grindă orizontală din piatră; lintou. 4. Mulură plată netedă sau puțin proeminentă. ♦ Arhitravă formând o bandă fără ornamente. [< fr. platebande]. Vezi definitia »
damigeánă (damigéne) s. f. – Vas mare de sticlă cu gîtul scurt. – Var. dimigeană, (vulg.) damingeană. Mr. damageană. It. damigiana (Scriban; Candrea), din fr. damejeanne (Iordan, BF, VII, 226; acestă explicație este incertă după Battisti, II, 1207); cf. ngr. δαμετζάνα, bg. damažana, sb. damižana. După Sandfeld 60, din sb. Vezi definitia »
múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori). Vezi definitia »
CALCÍNĂ s. f. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor și plumb, la prepararea emailurilor de faianță și ca abraziv. (< fr. calcin) Vezi definitia »
PASARÉLĂ s. f. 1. punte mobilă pentru urcarea sau coborârea de pe o navă. ◊ platformă pe puntea de sus a unei nave, unde stă ofițerul de cart sau timonierul. 2. pod îngust, pentru pietoni, peste o linie ferată, o șosea etc. 3. legătură între două clădiri la nivelul etajelor. (< fr. passerelle) Vezi definitia »