Definita cuvantului rubricatură
RUBRICATÚRĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rubricatură
STRINGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza. Vezi definitia »
ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor de mare de culoare argintie, întrebuințat de obicei ca nadă (Atherina hepsetus). – Ngr. atherina. Vezi definitia »
DIJMUIÁLĂ, dijmuieli, s. f. (Rar) Dijmuire. [Pr.: -mu-ia-] – Dijmui + suf. -eală. Vezi definitia »
podmótiță, podmótițe, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile puse paralel cu loitrele căruței, când se transportă snopii. Vezi definitia »
muselínă (muselíne), s. f. – Țesătură fină din bumbac, lînă sau mătase. Fr. mouselline, din tc. mosuli, de la Mosul, de unde și dubletul mosul (var. mosul) s. n. (înv., muselină), cf. Șeineanu, III, 87; Lokotsch 1484. Vezi definitia »