PETROGENÉZĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor. [< fr. pétrogenèse, cf. gr. petra – rocă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ s.f. Latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipoténuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a întinde]. Vezi definitia »

TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din it. trinca. Vezi definitia »

CÚTRĂ, cutre, s. f. Persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra. Vezi definitia »