GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik. Vezi definitia »

MELONÍDĂ s. f. peponidă. (< fr. mélonide) Vezi definitia »

sâsâneálă, sâsâneále, s.f. (înv.) sâneață (v.), flintă. Vezi definitia »

rujíță, rujíțe, s.f. (pop.) 1. măceș. 2. crăițe. 3. coroană pusă pe capul miresei. Vezi definitia »

BIOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a unor ființe vii (bacterii, insecte, pești etc.) de a emite lumină. [Cf. fr. bioluminescence]. Vezi definitia »