COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire. Vezi definitia »

CALATÍDIU, calatidii, s. n. (Bot.) Inflorescență cu axul lățit, pe care sunt fixate florile sesile. [Pr.: -di-u] – Probabil din lat. Vezi definitia »

LIGNOFÓLIU s.n. Produs lemnos format dintr-un strat de mai multe foi de furnir impregnate cu rășini sintetice. [Pron. -liu. / < germ. Lignofol, cf. lat. lignum – lemn, folium – frunză]. Vezi definitia »

FEROSILÍCIU s. n. aliaj de fier și siliciu. (< fr. ferrosilicium) Vezi definitia »

PRECLIMACTÉRIU s. n. perioadă anterioară climacteriului. (< pre- + climacteriu) Vezi definitia »