Definita cuvantului cominatoriu
COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cominatoriu
AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. [Var.: amărâu, -âie adj.]. – Din amar2 + suf. -iu. Vezi definitia »
REMÉDIU s. n. 1. leac, medicament. 2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situații, stări etc.; soluție. (< lat. remedium, fr. remède) Vezi definitia »
iorgangíu, iorgangíi, s.m. (înv.) plăpumar. Vezi definitia »
EFLÚVIU s.n. 1. Emanație a unor corpuri; emanație electrică, magnetică. 2. (Fig.) Curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium]. Vezi definitia »
GLUCÍNIU s.n. Beriliu. [Pron. -niu. / < fr. glucinium]. Vezi definitia »