LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., scr. lubenica. Vezi definitia »

ELECTROVÁLVĂ s.f. Ventil sau supapă a căror deschidere și închidere sunt comandate de un electromagnet. [< fr. électrovalve]. Vezi definitia »

ANTIMETALÉPSĂ s. f. antimetabolă. (< fr. antimétalepse) Vezi definitia »

TIPOTÉCĂ s. f. colecție a seturilor complete de caractere tipografice și litere. (< tipo²- + -tecă) Vezi definitia »

NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv). Vezi definitia »