-CIFÓZĂ² elem. cifo-. Vezi definitia »

scîndúră (-ri), s. f. – Bucată de lemn cu formă dreptunghiulară, obținută prin tăierea longitudinală a buștenilor. – Mr. scîndură, megl. scǫndură. Lat. scandŭla (Pușcariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s. f. (scîndură mică; bulfeu la jug); scîndurice, s. f. (scîndură mică; piedică la războiul de țesut); scîndurărie, s. f. (scînduri multe; depozit de scînduri). Vezi definitia »

zăgîrnă (-ne), s. f. – Sac de cînepă care servește de sedilă și storcătoare. – Var. zăgîlnă. Sb. zagrnuti „a înfășura, a lega” de la grnuti „a acumula”. Legătura cu gr. σαγίς (Diculescu, Elementele, 453) sau cu lat. zaberna „tolbă, teacă” (Scriban) este improbabilă. Bg. zagărna (Conev 65) poate fi etimon sau împrumut din rom. Vezi definitia »

PLÁNCĂ, plănci, s. f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acțiunea greutății proprii, bușteni și alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka. Vezi definitia »

SANGUÍNĂ s.f. 1. Oxid de fier de culoare roșie, întrebuințat la fabricarea creioanelor colorate. 2. Desen făcut cu un astfel de creion. ♦ Litografie imitând desenul făcut cu sanguină (1). [Pron. -gu-i-nă. / < fr. sanguine, cf. lat. sanguis – sânge]. Vezi definitia »