ATÓL (‹fr {i}) s. m. Insulă formată prin depunerea scheletelor de corali în jurul unor ins. din zona tropicală. Are aspect de inel cu diametru variabil, putînd ajunge la 50 km și avînd la mijloc o lagună adîncă, uneori pînă la 100 m. Vezi definitia »

HIDROSÓL, hidrosoluri, s. n. Sistem coloidal solubil în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrosol. Vezi definitia »

nămól (nămóluri), s. n. – Noroi, mîl, clisă. – Var. nomol și der. Sl., cf. pol. namul, rut. namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr. namuliti „a înnămoli”, bg. namol (Conev 41) nu pare sigur. Cf. mîl. – Der. (î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi); nămolniță, s. f. (mocirlă, baltă de noroi); nămolos, adj. (mîlos). Vezi definitia »

MASTISÓL s.n. Soluție cu care se lipesc perucile, bărbile, mustățile, nasurile false în teatru. [Cf. germ. Mastix]. Vezi definitia »

METÓL s. m. genol. (< fr. métol, germ. Metol) Vezi definitia »