otrățél (otrățéi), s. m. – 1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54). Vezi definitia »

VINEȚÉL, -ÍCĂ, vineței, -ele, adj. Diminutiv al lui vânăt. Vezi definitia »

tărășél, tărășéi, s.m. (reg.) 1. stâlp, picior. 2. dans popular. Vezi definitia »

VOLOCÉL, volocele, s. n. Diminutiv al lui voloc. – Voloc + suf. -el. Vezi definitia »

SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică. Vezi definitia »