sícă s. f. – Plantă (Statice Gmelini). Origine necunoscută. Vezi definitia »

ESTERÁZĂ s. f. enzimă care produce hidroliza esterilor. (< fr. estérase) Vezi definitia »

BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoagă. – Et. nec. Vezi definitia »

SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade. Vezi definitia »

hrúbă (hrúbe), s. f. – 1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom. Vezi definitia »