Definita cuvantului hrubă
hrúbă (hrúbe), s. f. – 1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hrubă
BAMBOCIÁDĂ (‹ it.) s. f. Reprezentare în pictură a unei scene rustice, cu caracter grotesc. Frecventă în arta flamando-olandeză, își datorează numele pictorului Pieter van Laer, poreclit „il Bamboccio” (paiața). Vezi definitia »
FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélića. Vezi definitia »
PODÁRĂ, podare, s. f. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planele tangente la o suprafață. – Din fr. podaire. Vezi definitia »
PROTÍDĂ, protide, s. f. (Mai ales la pl.) Substanță organică azotată care, prin desfacere hidrolitică, eliberează aminoacizi. – Din fr. protide. Vezi definitia »
IRÚGĂ s. f. v. ierugă. Vezi definitia »