STRĂROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă. – Pref. stră- + română (după germ. urrumänisch). Vezi definitia »

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute. Vezi definitia »

MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade) Vezi definitia »

TALÁNCĂ s. f. v. talangă. Vezi definitia »

a face muzică expr. (intl.) a se plânge, a protesta. Vezi definitia »