zăbálă (-le), s. f. – 1. Inel, frînă a calului. – 2. Spuzeală la colțul gurii. – Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. – Der. zăbălos, adj. (cu zăbale); înzabăla, vb. (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, s. f. (lănțișor de frîu). Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Olt., Munt., Dobr.) cf. ALR, I, 27. – Cf. zîmba, zimț. Vezi definitia »

PROTÉZĂ s. f. 1. aparat, piesă medicală care înlocuiește un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului. ♦ ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă. 2. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. (< fr. prothèse, lat., gr. prosthesis) Vezi definitia »

PLASMAGÉNĂ s. f. genă din citoplasmă. (< fr. plasmagène) Vezi definitia »

INTEGRÓNICĂ s. f. teorie generală a integrării. ◊ știința coexistenței sistemelor, care studiază procesele de integrare și elementele lor componente, sistemele integrate. (< engl. integronics) Vezi definitia »

ODALÍSCĂ s.f. Sclavă care făcea serviciu în haremul unui sultan; (p. ext.) cadână. [Pl. -ce. / < fr. odalisque, cf. tc. odalik]. Vezi definitia »