Definita cuvantului năimitor
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năimitor
răcitor, răcitoare s. n. morgă. Vezi definitia »
căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi). Vezi definitia »
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. Care behăie. – Din behăi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
ANEMOSPÓR s. m. (bot.) spor împrăștiat prin vânt. (< fr. anémospore) Vezi definitia »
EPILATÓR, -OÁRE, epilatori, -oare, adj., s. n. Depilator. – Din fr. épilatoire. Vezi definitia »