DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. Vezi definitia »

ȘTUCATÚRĂ s.f. v. stucatură. Vezi definitia »

GUTAPÉRCĂ s. f. substanță asemănătoare cauciucului, din latexul unor plante tropicale. (< fr., engl. gutta-percha) Vezi definitia »

SILÍCVĂ s. f. fruct uscat, dehiscent, păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele. (< fr. silique, lat. siliqua) Vezi definitia »

ÉPICĂ s.f. – V. epic (2) [DEX'98] Vezi definitia »