DUPLÍCĂ s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique) Vezi definitia »

ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique]. Vezi definitia »

BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient, în care se introduce amestecul distilat. – Din germ. Blase. Vezi definitia »

maimúță (maimúțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță). Vezi definitia »

MEGASPOROGENÉZĂ, megasporogeneze, s. f. (Bot.) Proces de formare și de dezvoltare a megasporilor și de producere a gameților la plantele cu flori. – Megaspor + geneză. Vezi definitia »