INCASTRU, incastre, s.n. (tehn.) nume dat găurilor de incastrare a două corpuri solide . (din italiană > incastro). Vezi definitia »

NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre). (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr. Vezi definitia »

MEGOHMMÉTRU s.n. Instrument gradat în megohmi, folosit pentru măsurarea rezistențelor foarte înalte. [< fr. megohmmètre]. Vezi definitia »

SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) Vezi definitia »

PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (În versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili si o silabă lungă). – Din ngr. pentámetron, fr. pentamètre. Vezi definitia »