Definita cuvantului nălucă
NĂLUCĂ, năluci, s. f. 1. Ființă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Imitație de peștișor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nălucă
văiágă (-iégi), s. f. – Piuă. Sb. valjaga (Candrea). În Banat și Trans. de S. Vezi definitia »
FRÉSCĂ s.f. 1. Pictură lucrată cu culori de apă pe o tencuială încă umedă. 2. (Fig.) Prezentare plastică a oamenilor și a moravurilor unei anumite epoci. [< fr. fresque, cf. it. fresco]. Vezi definitia »
DISCREPÁNȚĂ, discrepanțe, s. f. Nepotrivire sau deosebire flagrantă între două lucruri, două aspecte, două fenomene etc. – Din it. discrepanza, lat. discrepantia. Vezi definitia »
TIZÁNĂ s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana) Vezi definitia »
AERONAÚTICĂ s.f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința navigației aeriene. [Gen. -cii. / < fr. aéronautique]. Vezi definitia »