BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlı „ghimpe”. Vezi definitia »

ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. Vezi definitia »

cald (cáldă), adj. – Care se găsește la o temperatură relativ înaltă, călduros. – Mr. caldu, megl. cald, istr. cǫd. Lat. caldus (Pușcariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228; DAR); cf. it., sp., port. caldo (în sp., cu semantism schimbat), prov., cat. cald, fr. chaud. – Der. încălzi, vb. (a aprinde; a înflăcăra); încălzitor, adj. (aparat încălzire). Pentru încălzi (mr. ancăldzăscu, megl. ancalzǫs), Pușcariu 808 propune o bază lat. de tipul *incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui incălesco cu caldus. Ipoteza este posibilă, dar nu pare necesară, deoarece der. se explică suficient în interiorul limbii rom., cf. mult › înmulți, verde › înverzi, etc. Cf. căldură, călîi, scălda. Vezi definitia »

ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra. Vezi definitia »

abtibild Vezi definitia »