DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio) Vezi definitia »

DIGLOSÍE s. f. 1. malformație dintr-o limbă bifidă. 2. coexistența, în aceeași țară, a două limbi diferite (una savantă și alta populară) sau a două stadii ale aceleiași limbi. (< fr. diglossie) Vezi definitia »

GINECOMASTÍE s.f. (Med.) Dezvoltarea exagerată a mamelelor la bărbat. [Gen. -iei. / < fr. gynécomastie, cf. gr. gyne – femeie, mastos – mamelă]. Vezi definitia »

STEREOCINEMATOGRAFÍE s.f. Cinematografie care redă imaginile în relief. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréocinématographie]. Vezi definitia »

SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură]. Vezi definitia »