ȘORICÉȘTE adv. Ca șoarecii, în felul șoarecilor; p. ext. pe furiș, tiptil. – Șoarece + suf. -ește. Vezi definitia »

IMOBILITÁTE s.f. Stare de nemișcare, de neclintire. [Cf. fr. immobilité, lat. immobilitas]. Vezi definitia »

facultate s. f. sg. perioadă de detenție. Vezi definitia »

ÓBȘTE, obști, s. f. 1. (Înv. și pop.) Colectivitate, comunitate, populație, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulțime; obștime. ◊ De obște = a) loc. adj. care privește sau interesează pe toți, care aparține tuturor; comun, general, public; b) loc. adv. împreună, fără excepție, deopotrivă; c) loc. adv. în mod obișnuit, de obicei; d) loc. adv. pretutindeni, peste tot. 2. (Înv.) Spec. Comunitate a călugărilor de la o mănăstire; p. ext. chinovie. 3. (Înv.) Obștească adunare; p. ext. adunare, consiliu. 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale, care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea colectivă. ♦ Asociație, întovărășire. [Var.: óbștie s. f.] – Din sl. obĩštije. Vezi definitia »

ELIGIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi eligibil. 2. drept de a fi ales într-o funcție sau într-un organ reprezentativ. (< fr. éligibilité) Vezi definitia »