BRUÍT s. n. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă. (< fr. bruit) Vezi definitia »

PUSNICÍT, -Ă adj. v. pustnicit. Vezi definitia »

neclipít, -ă, adj. (înv.) care nu clipește,; fix, imobil; (la sg.; adv.) fără a clipi din ochi; încremenit, fix. Vezi definitia »

NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu]. Vezi definitia »

AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți. Vezi definitia »