NEDEFINÍT, -Ă, nedefiniți, -te, adj. l. Care nu este definit; lipsit de contur sau de precizie; vag. 2. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Nehotărât. 3. ◊ (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este funcția dată. – Ne- + definit (după fr. indéfini). Vezi definitia »

ÎNCHIPUÍT, -Ă, închipuiți, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginație; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu există în realitate, care are numai aparența a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are păreri exagerat de bune despre sine; încrezut, înfumurat. – V. închipui. Vezi definitia »

MEGALÍT, megaliți, s. m. Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului, din blocuri de piatră brută sau cioplite sumar. – Din fr. mégalithe. Vezi definitia »

BISMUTÍT s. n. hidrocarbonat natural de bismut. (< fr. bismuthite) Vezi definitia »

mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement. Vezi definitia »