STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor. Vezi definitia »

BLASTOSPÓR s. m. spor format prin înmugurire. (< fr. blastospore) Vezi definitia »

RAMBLEIATÓR s. m. lucrător minier care execută lucrări de rambleiere. (după fr. remblayeur) Vezi definitia »

SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE adj. îndestulător; mulțumitor. (< satisface + -/ă/tor) Vezi definitia »

CLASIFICATÓR, -OÁRE adj. Referitor la clasificare. // s.m. și f. Specialist în clasificări. [Cf. fr. classificateur]. Vezi definitia »