tehuiálă s.f. (reg.) 1. căpierea oilor. 2. zăpăceală, amețeală, năuceală. Vezi definitia »

CÚLĂ, cule, s. f. 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2. (Înv.) Turn circular; cupolă, boltă. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Înv.) Beci boltit; subterană. 4. (Înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula. Vezi definitia »

MODENATÚRĂ s. f. (arhit.) proporția și profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic. (< fr. modénature) Vezi definitia »

ÓMBRĂ s.f. (Geol.) Humă neagră, pământ de Siena. [< fr. ombre]. Vezi definitia »

VOSCREÁSNĂ, voscresne, s. f. Cântare bisericească la utrenie, având ca temă Învierea lui Cristos. – Cf. rus. voskresenie. Vezi definitia »