CLAMÁRE, clamări, s. f. Faptul de a clama. – V. clama. Vezi definitia »

MOZAICÁRE, mozaicari, s. f. (Rar) Acțiunea de a mozaica. [Pr.: -za-i-] – V. mozaica. Vezi definitia »

RĂTĂCÍRE, rătăciri, s. f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ Fig. Greșeală, eroare. – V. rătăci. Vezi definitia »

PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. Vezi definitia »

TRANSFORMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) transforma. ◊ (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 2. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează. 3. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. (< transforma) Vezi definitia »