Definita cuvantului rătăcire
RĂTĂCÍRE, rătăciri, s. f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ Fig. Greșeală, eroare. – V. rătăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rătăcire
COMUTÁRE, comutări, s. f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – V. comuta. Vezi definitia »
HARNAȘÁRE s.f. Acțiunea de a harnașa și rezultatul ei. [< harnașa]. Vezi definitia »
PRITITÁRE s. f. v. PRITITA. [DLRM] Vezi definitia »
AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita. – V. agita. Vezi definitia »
BULUCÍRE, buluciri, s. f. v. BULUCI. – [DLRM] Vezi definitia »