CONTRACURÉNT s.n. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru realizarea unui schimb de căldură sau de substanțe între ele. [După fr. contre-courant]. Vezi definitia »

FUZÁNT, -Ă adj. (Despre proiectile, bombe) Care explodează în aer. [< fr. fusant]. Vezi definitia »

MONUMÉNT, monumente, s. n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; p. ext. construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională. 2. (În sintagma) Monument al naturii = plantă, animal, formațiune naturală, teritoriu etc. de mare însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum. Vezi definitia »

Cuvânt împrumutat din englezã care defineste un bandaj rigid pt imobilizarea unei extremitãti lezate (fisurã, fracturã, rupturã de ligamente)cu ajutorul unui material sintetic mai usor decât gipsul. Vezi definitia »

INTEGRÁNT, -Ă adj. component constitutiv. ♦ parte ~ă = parte care intră cu necesitate într-un tot. (< fr. intégrante) Vezi definitia »