SINCOPÍSM s.n. Pseudonim alcătuit din anumite litere și puncte. [Et. incertă]. Vezi definitia »

MULTILINGVÍSM s.n. (Rar) Caracterul a ceea ce este multilingv. V. polilingvism. [Cf. fr. multilinguisme]. Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepție potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului. (< fr. anthropocentrisme) Vezi definitia »

BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Vezi definitia »

PROBABILIORÍSM s.n. Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia nu suntem obligați să respectăm legea când existența acesteia e mai puțin probabilă decât nonexistența ei. [Pron. -li-o-. / cf. it. probabiliorismo < lat. probabilior, comparativ al lui probabilis]. Vezi definitia »