arșíță (-țe), s. f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde. Vezi definitia »

MIÁLĂ s. f. v. mia. Vezi definitia »

zíuă v. zi Vezi definitia »

PERIVASCULARÍTĂ s. f. inflamație a spațiilor perivasculare. (< fr. périvascularite) Vezi definitia »

AMÍDĂ s. f. compus organic obținut prin deshidratarea sărurilor amoniacale. (< fr. amide) Vezi definitia »