dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”. Vezi definitia »

DIOÉCIC, -Ă adj. 1. (despre specii animale) care are nevoie pentru dezvoltare de două organisme gazdă. 2. (despre flori mascule sau femele) care se află pe indivizi diferiți ai aceleiași specii. (< fr. dioécique) Vezi definitia »

HIPERBÓLIC, Ă adj. 1. Cu caracter de hiperbolă, cu hiperbole (1); foarte exagerat. 2. De forma hiperbolei (2). [Var. iperbolic, -ă adj. / cf. fr. hyperbolique]. Vezi definitia »

GIMNÁSTIC, -Ă, gimnastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 2. Adj. Care ține de gimnastică (1), privitor la gimnastică. ◊ Pas gimnastic = mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. – Din fr. gymnastique. Vezi definitia »

OBCÓNIC, -Ă, obconici, -ce, adj. De forma unui con inversat. – Din germ. obkonisch. Vezi definitia »