OFSETIPÍE s.f. (Poligr.) Tipar ofset. [Gen -iei. / < fr. offsettypie]. Vezi definitia »

DECONSTRÚCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

ELECTROBIOLOGÍE s. f. 1. aplicare a electricității în studiile biologice. 2. studiu al efectelor electricității în organismele vii. (< fr. électrobiologie) Vezi definitia »

GERONTOFILÍE s. f. 1. dragoste față de bătrâni. 2. perversiune prin atracția sexuală față de persoane în vârstă. (< fr. gérontophilie) Vezi definitia »

HEMOGENÍE, hemogenii, s. f. Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor, purpură² hemoragică, creșterea timpului de sângerare etc. – Din fr. hémogénie. Vezi definitia »