Definita cuvantului năruire
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năruire
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica]. Vezi definitia »
SOFISTICÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei. [< sofistica]. Vezi definitia »
a se da mare expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »
PROZAIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a prozaiza și rezultatul ei. [Pron. -za-i-. / < prozaiza]. Vezi definitia »
DEZORIENTÁRE, dezorientări, s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Vezi definitia »