SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème. Vezi definitia »

madém (madémuri), s. n. – Mină. – Mr. mademe, megl. mădemi. Tc. maden, din arab. mảdĕm (Eguilaz, 207; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 2; Lokotsch, 1341), cf. ngr. μαδέμι, alb., bg., sb. madem, sp. almadén. Sec. XVIIII, înv. Vezi definitia »

FILOZOFÉM s. n. 1. (la Aristotel) raționament științific; aporemă. 2. temă filozofică. (< fr. philosophème, germ. Philosophem) Vezi definitia »

art.nehot.fem, sing. un/o;forma veche ună existentă si azi in dialectul aromân(macedo-român);corect üă ca în ouă,nouă,două,vouă(Eminescu facea echivalarea lui omega elin cu diftongul uă) Vezi definitia »

BLASFÉM s. n. 1. blasfemie, hulă. 2. blestem. (< fr. blasphème) Vezi definitia »