eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII). Vezi definitia »

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu. Vezi definitia »

SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium) Vezi definitia »

DETÁLIU s.n. Element (neesențial) al unui întreg; amănunt. ◊ În detaliu = amănunțit; (a vinde) în detaliu = (a vinde) cu bucata, cu amănuntul. ♦ lucru mărunt, lipsit de importanță; fleac, nimic. ♦ Parte a unei opere artistice care poate fi considerată și izolat. [Pron. -liu, var. detai s.n. / < fr. détail, cf. it. dettaglio]. Vezi definitia »

PROMÉȚIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. prométhium) Vezi definitia »