ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. Vezi definitia »

ciupélniță, ciupélnițe, s.f. (reg.) gaură, adâncătură, bortă. Vezi definitia »

absídă s. f. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida) Vezi definitia »

chioárcă (chioárce), s. f. – Pietricică (de rîu). Mag. görkö (Cihac, II, 489). Vezi definitia »

CÂRPULÍȚĂ, cârpulițe, s. f. Cârpușoară. – Cârpă + suf. -uliță. Vezi definitia »