dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”. Vezi definitia »

ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique. Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge celulele. [< fr. cytolytique]. Vezi definitia »

AGÓNIC¹, -Ă adj. Referitor la agonie; [< it. agonale]. Vezi definitia »

ALOÉTIC, -Ă adj. (Farm.) Care conține aloe. [< fr. aloétique]. Vezi definitia »