APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Notă muzicală executată, ca ornament, înaintea altei note, la distanță de un ton sau de un semiton de aceasta, cu scopul de a o pune mai bine în evidență. [Pr.: -gi-a-] – It. appogiatura. Vezi definitia »

VAGÍNĂ s. f. (biol.) teacă; (spec.) teaca frunzelor gramineelor. (< lat. vagina) Vezi definitia »

SUBMEDIÁNTĂ s.f. Treapta a doua a unei game. [Pron. -di-an-. / cf. fr. sous-médiante]. Vezi definitia »

DIAGLÍFĂ s. f. (arte) ornament gravat în relief prin adâncirea materialului tăiat. (< fr. diaglyphe) Vezi definitia »

ANASTILÓZĂ s. f. reconstituire a unui obiect distrus parțial, a unui relict. (< fr. anastylose) Vezi definitia »