BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă]. Vezi definitia »

CRIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emitere de lumină a unor corpuri răcite la temperatura aerului lichid. (< fr. cryoluminescence) Vezi definitia »

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă. Vezi definitia »

PASTÍȘĂ s.f. Lucrare de artă care imită stilul, maniera unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. [< fr. pastiche, cf. it. pasticcio < lat. pasta – pastă]. Vezi definitia »

MASTOIDÍTĂ s.f. Inflamație a apofizei mastoide. [Pron. -to-i-. / < fr. mastoïdite]. Vezi definitia »