MACRODONTÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare excesivă a dinților; megalodontie. [Gen. -iei. / < fr. macrodontie, cf. gr. makros – mare, odous – dinte]. Vezi definitia »

OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație]. Vezi definitia »

ANIMOLOGÍE s. f. știința sistemului conceptual sau a activităților spirituale referitoare la instituțiile sociale, artă, religie etc. (cf. lat. animus, spirit, inteligență) Vezi definitia »

HIDROAMELIORÁȚIE s. f. 1. (pl.) ansamblu de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obține producții agricole mari. 2. disciplină care studiază lucrările de hidroameliorații (1). (< fr. hydroamélioration) Vezi definitia »

MNEMASTENÍE s.f. (Med.) Slăbire a memoriei. [Gen. -iei. / < fr. mnemasthénie]. Vezi definitia »