EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif]. Vezi definitia »

COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) în fragmente mici. – Din fr. comminutif. Vezi definitia »

AMPLECTÍV, -Ă adj. (bot.; despre organe) care îmbrățișează complet alte organe. (< fr. amplectif) Vezi definitia »

RADIOACTÍV, -Ă adj. Referitor la radioactivitate. ♦ (Despre elemente) Care prezintă radioactivitate. [Cf. fr. radioactif]. Vezi definitia »

FIXATÍV s.n. 1. Soluție cu care se fixează pe hârtie desenele făcute în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. Soluție pentru păr care fixează forma coafurii. [< fr. fixatif]. Vezi definitia »