POTÓU s.n. Linia de plecare și de sosire la alergările de cai. [Pl. -uri. / < fr. poteau]. Vezi definitia »

ANÓU s. n. (rar) inel. (< fr. anneau) Vezi definitia »

bóu (-ói), s. m. – 1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Pușcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boișor, boulean, bouleț; boicuș s. m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus). Vezi definitia »

RULÓU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre. ◊ sul de hârtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneală. ◊ tăvălug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugrăvit. ◊ (text.) valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. obiect, material înfășurat în formă de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constând din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. 4. pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. (< fr. rouleau) Vezi definitia »

LINGÓU s.n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. [< fr. lingot]. Vezi definitia »