VĂNÚȚĂ, vănuțe, s. f. Diminutiv al lui vană. Vezi definitia »

BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pârghie la capetele căreia se așază, de o parte, obiectul de cântărit și, de cealaltă parte, greutatea care echilibrează acest obiect. ◊ Expr. A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărâri. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. (Fig.) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă constând din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Fr. balance. Vezi definitia »

a sta cu dinaintea goală expr. a primi musafirii cu masa goală, fără mâncare și băutură. Vezi definitia »

SUBPARCÉLĂ s. f. porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii. (după fr. sous-parcelle) Vezi definitia »

GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă. Vezi definitia »