ORÁL, -Ă adj. 1. Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. ♦ (și s.n.; despre examene, probe) Care se face verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ Stil oral = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. Sunet oral = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. Care se administrează pe cale bucală. [< fr. oral, it. orale, cf. lat. os, oris – gură]. Vezi definitia »

FRACȚIONÁL, -Ă adj. care tinde la dezbinare, la fracțio-narea (unui partid). (< fr. fractionnel) Vezi definitia »

CORECȚIONÁL, -Ă, corecționali, -e, adj. Care sancționează un delict, care privește o infracțiune. ◊ Închisoare corecțională = sancțiune privativă de libertate, aplicată pentru săvârșirea unui delict. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. correctionnel. Vezi definitia »

SEMICOLONIÁL, -Ă adj. în stare de semicolonie. (< engl. semicolonial) Vezi definitia »

INTERVÁL, intervale, s. n. 1. Distanță în timp între două fenomene, între două perioade, între două evenimente consecutive; răstimp. 2. Distanță în spațiu între două puncte, între două lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date. 3. Diferență de înălțime între două sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum. Vezi definitia »