tireghíe (-íi), s. f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija „piatră”. Var. cu v sînt înv. și reproduc pronunțarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266). Vezi definitia »

TIFLOSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere chirurgicală a cecului. [Gen. -iei. / < fr. typhlostomie]. Vezi definitia »

-OPÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vedere”. [< fr. -opie, it. -opia, cf. gr. -opia < ops]. Vezi definitia »

flúxie s.f. (înv.) concentrarea sângelui în anumite țesuturi, din cauza unei contuzii sau inflamații. Vezi definitia »

INTÁRSIE s. f. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură. (< germ. Intarsie, it. intarsio) Vezi definitia »