INCOLÓR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor) Vezi definitia »

ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor. Vezi definitia »

BĂTĂTÓR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliței pe care se așază, transversal, inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Unealtă de grădinărie folosită pentru apăsarea pământului după semănat, alcătuită dintr-o scândură mică dreptunghiulară, prevăzută cu un mâner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium. Vezi definitia »

BIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Care poartă, care are două flori. [< fr. biflore]. Vezi definitia »

strungătór, strungătoáre, s.n. (reg.) potricală, preducea, perforator. Vezi definitia »