CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. craniologie. Vezi definitia »

FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr. fermentation, lat. fermentatio) Vezi definitia »

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie. Vezi definitia »

ANTISIMETRÍE s. f. însușirea unui sistem fizic, a unei funcții matematice de a fi antisimetric(ă). (< fr. antisymétrie) Vezi definitia »

GLOSOFOBÍE s. f. teamă patologică de a vorbi, prezentă în nevrozele motorii. (< fr. glossophobie) Vezi definitia »