ONCOMÉTRU s. n. (med.) aparat pentru măsurarea locului și configurației unui organ. (< engl. oncometer) Vezi definitia »

PIÁSTRU, piaștri, s. m. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre. Vezi definitia »

POLIÉDRU s. n. corp solid cu mai multe fețe poligonale plane. (< fr. polyèdre) Vezi definitia »

CIRCUMTERÉSTRU, -Ă, circumtereștri, -stre, adj. Care se află în jurul Pământului, care înconjură Pământul. – Din fr. circumterrestre. Vezi definitia »

MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. Comun, obișnuit; mijlociu. 2. Fără strălucire, fără valoare, fără spirit. [Pron. -di-o-. / < fr. médiocre, cf. lat. mediocris]. Vezi definitia »