BIHÚN (‹ ucr.) s. n. Utilaj cu care se bat pe fundul mării țărușii necesari pentru așezarea carmacelor. Vezi definitia »

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una. Vezi definitia »

Un spațiu intermediar între zonele exterioare și cele interioare ale unei clădiri (la intrare). sas, antreu Vezi definitia »

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni. Vezi definitia »

SHOGUN OGÚN/ s. m. titlu dat dictatorilor militari în vechea Japonie. (< fr. shogun) Vezi definitia »